Pe șoseaua din România care leagă orașul Târgul Jiu de Mănăstirea Tismana, undeva, la dreapta, se face un drum asfaltat care duce, hăt, departe, până în creierii munților Vâlcan. De-a lungul lui se ajunge la „Casa din Pădure”. lângă Cheile Sohodolului - un ansamblu de stânci uriașe care îți taie răsuflarea. Vă invităm să vizitați atât „Casa din Pădure” unde aveți plăcuta surpriză să întâlniți o frumoasă moldoveancă care vă răsfață cu tot felul de bunătăți, Cheile Sohodolului - o rezervație de un farmec aparte care există în România frumoasă. În opinia multora, sunt cele mai frumoase chei din România.
După ce am ieșit din Târgu Jiu, peste podul de pe râul Jiu, după numai câțiva kilometri, la o intersecție cu DN672C, un indicator la dreapta ne-a condus spre comuna Runcu. Doar 16 kilometri sunt până acolo. Pe drumul către cucernicele locuri ale mănăstirii Tismana, mergând pe DN 67D, se poate ajunge atât la „Casa din Pădure” cât și la Cheile Sohodolului.
„Casa din Pădure”, o pensiune ca în basmele cu Albă ca Zăpada
Pe drumul spre Cheile Sohodolului, turistul se poate abate, pe DN672D, spre „Casa din Pădure”, o pensiune ca în basmele cu Albă ca Zăpada, unde ești întâmpinat cu o surpriză de gazdele Maria Otilia Semenciuc și Clement Mocanu. Ca să ajungem acolo, am trecut peste un podeț pe care se află o moară de apă și am virat, pe primul drum îngust, la dreapta. Odată ajunși, de la „Casa din Pădure”, aproape că nu îți mai vine să pleci: un ansamblu de cabane din lemn construite în jurul unui ponton sub care „se zbat” păstrăvii. Numai într-o oră, un tânăr a prins vreo cinci. Aproape că poți pescui direct din foișorul din lemn, de pe balansoar sau din jacuzzi, sub privirile celor care joacă tenis, pe terenul din apropiere. Mâncarea se face în fața ochilor tăi, dacă dorești. Fetele sunt mereu pregătite să te servească cu ce dorești. Flory și Oxana parcă au exclus din vocabularul lor „nu se poate sau nu avem”. Chiar dacă ești mai sfios și nu-ți place să ceri ceva anume tot ești răsfățat cu... ce nu-ti trece prin cap... este imposibil ca împreună cu gazdele să nu găsească ceva ce să-ți bucure sufletul. Știe Oxana prea bine bucatăria moldovenească că, vorba aia, doar din Republica Moldova vine, nu? Acolo, în Moldova ei, a învățat de la părinți și bunei arta culinarului. Viața a dus-o în Gorj unde a căutat să arate românilor că, acolo la ea, în Moldova, știu să omenească musafirii cu tot ce-i mai bun. Că moldovenii sunt primitori și nu contează cât muncesc, vor doar să mulțumească oaspeții. A avut noroc să fie salariată la „Casa din Pădure”, să dea peste niște „gazde” înțelegătoare și să poată face cam ce dorește sufletul ei pentru oaspeți. Așa că, moldoveanca noastră, alături de colega ei, răsfață din plin oaspeții. Grătarul, să spunem și de el că-i la discreție? Parcă-i prea mult pentru tratamentul de la o pensiune și, totuși, în același timp simți că nu ai spus mai nimic din ce poți să primești, din tot ce trăiești acolo. Pleci cu regret de acolo, zău. Cel puțin nouă așa ni s-a întâmplat....
Pe drumul „Mărgelatului”
Satul Runcu se termină aproape de formațiunile muntoase care străjuiesc pe stânga și pe dreapta și ai senzația că intri într-un canion.
Drumul duce într-o rezervație naturală cu o formă de relief impresionantă, întisă pe o suprafață de 350 de hectare. Acolo s-au filmat scene din „Trandafirul Galben”, celebrul film românesc în care Florin Piersic l-a interpretat pe „Mărgelatu”. Sentimentul pe care îl trăiește turistul este, însă, unic.
„Peștera Popii”, loc sfânt amenajat de un bolnav de cancer, cu picturi străvechi
În Chei se află „Peștera Popii”. La câțiva kilometri, din cei zece cât au cheile, pe partea stângă, observăm o grotă, la câțiva metri înălțime, iar pe marginea drumului o biserică în miniatură. Nu era nimeni prin preajmă și curiozitatea ne-a împins să urcăm cele câteva zeci de trepte până la scobitura în stâncă. Acolo, era amenajat un adevărat altar: icoane, sfeștnice și lumânări, unele arzând, chiar. Pe mica platformă de la intrarea în grotă se aflau câteva scaune, ca un loc de popas. Mai târziu aveam să aflăm, de la oameni din zonă, că locul a fost amenajat de un doljean care s-ar fi vindecat de cancer și a făcut acest gest drept mulțumire lui Dumnezeu. Tot acolo se adăpostesc, de ploaie, turiștii.
Este unul dintre locurile cele mai vizitate, pentru că acolo au fost descoperite, cu ani în urmă, picturi rupestre cu siluete antropomorfe (omenești) stilizate, de culoare neagră.
„Nările” care sforăie
Mai sus, pe drumul ce șerpuiește printre stânci înalte cât două-trei blocuri la un loc, după o curbă, zărim niște grote mari prin care se scurge apa limpede a râului Sohodol. Aveam să aflăm că acelea sunt „Nările”, denumite așa după zgomotul , parcă viu, pe care îl fac odată cu scurgerea apei prin ele. Galeriile pe care „trudalnicul” Sohodol le-a săpat în stâncă, timp de mii de ani, au în jur de 70 de metri lungime.
„Inelul de piatră” și Stargate-ul românesc
Tot din acel loc, pe partea opusă a văii, am zărit un soi de gaură în vârf de munte, ca un inel. Un panou amplasat, lângă un foișor de lemn, ne-a lămurit că acela este „Inelul de Piatră” sau „Inelul Doamnei”. Localnicii îi mai spun și „Inelul Miresei” pentru că multe cupluri vin acolo să se căsătorească, iar cei mai curajoși dintre miri urcă până la el, în vârf de munte. O legendă populară spune că acolo se întâlneau tinerii care se iubeau pe ascuns, fără voia părinților, un fel de „Romeo și Julieta” mioritic. Altă legendă denumește stânca găurită „Inelul dracului” și spune că cine va vedea unde cade raza de soare ce trece prin inel este cel ales să descopere comoara dacică ascunsă acolo unde raza atinge pământul. Mai nou, însă, legenda a fost adaptată de pasionații de science-fiction care încearcă să explice că, acolo, la 700 de metri altitudine, ar putea fi o „Stargate”, o poartă stelară, mai pe românește, către un alt univers.
Păsările de stâncă și scorpionul carpatin
Am aruncat un ochi și peste panoul care îți indică frumusețile naturii din Rezervația Naturală „Cheile Sohodolului”. Aflăm că în acel colț de rai se află cea mai mare biodiversitate din România. Lângă „Nări” își au cuiburile fluturașul de stâncă și lăstunul de stâncă, două specii protejate iar alpinismul și grătarul sunt interzise, în preajma lor, pentru a nu tulbura liniștea micuțelor înaripate. Primăvara, în „canionul Gorjului” pot fi observate peste 300 de specii de plante, precum garofița de stâncă, sămânța soarelui, spânzul purpuriu, struțișor sau chiar castani seculari plantați înainte de 1859. În plus, acolo sălășluiesc vipera cu corn și scorpionul carpatin.
Cascada păstrăvilor
Urcând mai departe, pe drumul dintre stânci am ajuns la Cascada păstrăvilor, unul dintre locurile cele mai vizitate de către pescari. Pe drum, e imposibil să nu vezi Stânca Dacilor, de strajă, parcă, la un colț de munte. La plecare, Cheile Sohodolului se afundau în liniștea nopții.
Oferte turistice pentru Nordul Olteniei
În Nordul Olteniei turiștii aleg să le viziteze umătoarele obiective turistice: Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru din Craiova, Mănăstirea Vodița, Mănăstirea ,,Sfânta Ana” din Orșova, Clisura Dunării, Cazanele Mici - Cazanele Mari, Mănăstirea Tismana, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, Mănăstirea Govora și Mănăstirea Dintr-un Lemn. Câteva locuri mirifice de unde rămâi cu amintiri de neuitat.
